Masti

2011-11-20T14:08:00.001-08:00

te voi intreba odata
pe ce ti-ai asternut
lucrul cel marunt
pasul zidului de piatra.
si-n drumul tau
de altadata
pe cine ai cazut
apasandu-i capul
in pamant
spunandu-i "crezi,
si te vei mantui!".
nu mai crede-ti in stafii
ci sensul cel mai pur
al unui carpaci surd.

2011-08-09T15:00:00.000-07:00

Suntem centrati pe noi insine si de aici vine povestea :

Acum ceva timp un suflet a coborat in josul abruptului si a stat la coada pana ce i-a venit randul la spovedanie. Capatana mare, pocita cu urme de lacrimi atat de uscate incat pareau rifturi, s-a aplecat fumegand peste biata constiinta taindu-i respiratia.
--- Ia spune-mi, fiule, mult ai mai mers?
--- Pai cum asa, doar o secunda! raspunse crucit.
--- Si ma cunosti, nu e asa?
---- ... hmm... nu, nu te-am mai intalnit niciodata!
---- Hai, hai, ce se ascunde dincolo de mine?
Buimacit sarmanul incerca sa priveasca prin imprejur.
--- Si daca ti-as spune ca te arunc in flacari si ca o sa simti ca arzi in fiecare zi?
Ingrozit asta micu' se uita frenetic cautand un raspuns pe la ceilalti.
--- Ti-e frica sa vorbesti? Iti provoc teama, durere?
Nici un cuvant, doar un clantanit usor ca de balama ruginita.
Monstrul deja plictisit incepea sa isi piarda din rabdare. O oarecare mila mijea cand il fixa cu privirea.
--- Duceti-l in camera goala! se hotara intr-un final.
Un plans zbuciumat se auzi de pe coridor.
--- Urmatorul!!!! tipa fiara.
Asta parea cel putin mai asezat.
--- Cum a fost calatoria?
--- Oarece fulgeratoare!
--- Ce cauti tu aici? Hai, confeseaza-te!
--- Din moment ce stam de vorba e clar ce caut!
--- Nu ranji la mine!!! Tu stii cine sunt eu?? racni nemilosul.
--- Eu! raspunse calm celalalt.
Pufaind enervat monstruozitatea sa facu semn unui supus cenusiu sa-l ia pe culpat.
Ceilalti raman inmarmuriti.
---- Pauza de ceai! Si sa nu mai imi aduceti din astia la mine care nu au ce cauta aici!

2011-04-27T16:48:00.000-07:00

As spune :
E asa frumos sa pacatuiesti
Incat scrisul imi devine albastru
Fara sa ma intorc la ideologia
De mine si spusele unui preot.
Ca in pacat sa cazi armonios -
Ca o vioara printre zgomotul
Din orasul trepidat din asfalt
Pana in ignoranta unora din ratb -
Te costa mangaierea.
Cate placi am scos la lumina
Doar pentru a le ingropa afara
De muscat din mine mai ramane
Sa incep cu celalalt capat.
Armonios cum sa iti doresti
Ascensiunea in bezna lumanarilor
Prea scumpe pentru oamenii de rand
Ca acel val care-ti strapunge
Felul de a fi cu felul de a exista.
Timp. Bruiaza.

2011-04-27T16:26:00.000-07:00

"Te apuci de scris iar"
Atunci am stiut ca obisnuiam
Sa fac asta din totdeauna
Cat ne dorim asta din suflet.
Cuvintele fac totul
Bine sau rau
E simplu ce spun
Ca pe o noua arta
Neimportanta pentru cunoscatorii
De lumesc.
Cand sunt inconjurata de oameni
Ma sufoc
Si-i rog sa mai ramana o clipa
Pentru destainuire;
le dau apoi drumul in lumea lor
Formata intre a crede si a se lasa
Crezut.

De ce casa mea e-n alta casa
Si-mi ard calcaiele de-atata sare,
Prin burta cat imi ploua lumanari
De ce se transforma in vapai?

Tot vrea sa mai vorbeasca
Plasa-n plasa, negru scut
Si ochii muti, fugind speriati
Pe a cailor abis
Lumea se destrama tot mai sus.
Ruine in placere de placutul
Ochilor tristi.
Pentru acestea - intins - iti trebuie
Cheie sa impingi
Strangandu-te ghem de un carlig.
Totem de fiara smulge linistit
O tigla ce se-apleaca retragand
Altele ca ea.
Nu-i vreme, lasa
Lumilor ce-n calde locuri sap
Flacara ca-i fac
Si scrum si foc
Din casa mea.

2011-04-17T17:34:00.000-07:00

Copii dati spre adoptie de guvern
Jucarii ce devin armele propriilor inventatori
Spre “ ce mai conteaza cum se pleaca
Important e ceea ce vine la mine”.
Nimeni nu se vinde, doar se cumpara
La 1 pret.
Un doctor bland cu mana protectoare
Peste buzunarul plin gandind
“trebuie sa-l intorc si pe celalalt intotdeauna”.
“oricat as vrea sa cant nu ma ajuta
Vocea
Dar asta nu inseamna ca nu pot apare pe ecran
Faima e totusi cea care ma hraneste” :
O fata urata ce nu-si gaseste un vis
Privindu-se in geamul din metrou.
Problema gunoiului ce umple cartierele si spitalele
E ca se vinde bine afara pentru reciclare.
Protectia mediului – cat e dispusa Planeta asta
Sa dea spaga – pentru a se proteja.
Inchizi un ochi dupa altul,
Dar cati ochi sa mai pastrezi si pentru tine?
Nevoia omului de a face bine
E o iluzie controlata pe un monitor cu alti
100…n ochi care se inchid.
Pe celalalt capat al meu scrie
“inchis pentru inventar – momentan”
Celalalt se agata in ventuze.
Dumnezeu sta la masa din bucatarie
Si deseneaza harti.
Curand n-o sa mai poata respira
De mirosul hartiei, al creionului, de propria-I
Mana obosita, dar nu spune
Nu
E ceva ce-L tine si pe El ocupat.
Si in timp ce deseneaza ii vine o idee;
Sa puna si pe ceilalti sa faca harti.
Macar sa le contureze.
Asa ca duce un rau, cate un drum amarat
De la o harta la alta.
Ce zambeste cum vede atatea insiruiri
Una intr-alta; rade poticnit
“Cate harti legate cu ata!”
Si Isi mai salveaza niste timp.
Dupa mai bine de 7 zile
Sta intr-un spatar regesc, se intinde zdravan,
Casca si poate in sfarsit
Sa isi aprinda o tigare.
Tot ce are de facut acum e sa
Arunce o privire la cum hartile
Se contureaza una pe alta.
Astfel ele ajung mereu la capatul
Celeilalte
Dar niciodata nu se poate gasi
La propriul ei capat.
Se asteapta oare Dumnezeu ca hartile
Sa se revolte din pricina asta?
Unul din motivele pentru care omul si-a inventat
Arta
Si incearca sa-si deseneza propria harta.

2011-01-26T18:30:00.000-08:00

Inchinandu-te pahare
Peste mese te ridic
Sorband cu nesat ardoare
Ce, in piept, s-a odihnit.

Pluteste fericirea plina
De buchete cu zorele
Muzica bate in surdina
Clapele din brobonele.

Alunga cainii dimineata,
Ratacitori cu dor de duca.
A ramas ursuz alteta
Singurel precum o stiuca.

Dragostea cea mare
Nepieritoare apa curgatoare
Te poarta lin prin vremuri
Si-o impletesti frumos
Din flamuri.

Despre dragoste multi au scris
Versuri dulci, cate-un stih moale.
N-au stiut ca pe-nserate
Sterg fantasme pagini goale.

Arta trambiteaza vremea
Unei aplecari pe poduri;
Impletind raza padurea
Se vor isca alte vaduri.

Tablouri cu specii de culoare
Se pun ca moft pe parapet
Pe atat putine-ntinse glorii
Ne asternem goi pe sevalet.

Las-o dracului de slova,
Ca e buna de vorbit!
Topeste focului din soba
Atat cat este de jertfit.

2011-01-25T19:57:00.000-08:00

O umbra se agata miseleste
De zapada cenusie;
ma urmeaza lasand aschii.
Tind sa ma poticnesc
Spre casa.
Frigul a amortit si el pe horn.
Si umbra merge cu mine
Dreapta cat se poate
De parca ar fi un strajer
Linistit si tacticos.
Pasii ma indeamna
Sa ma ratacesc
Prin cel mai familiar loc
Din intuneric.
Acum nu ma mai pot
Salva nici pe mine.
Umbra trece in fata
In fata ma trage
Haotic, inainte
Cu un fir de zapada
Congelata.
Semeata, pe fuga,
Pe alee aluneca
Cu mine printre case.
Iar eu implor
Sa mai zaboveasca
Vreo cateva ceasuri.

scriu despre cum e cand am uitat...

2011-01-23T11:27:00.000-08:00

Tacerea mea ce-n cuiburi goale
Se pastreaza iarna...
Un clinchet batut usor
Cu aripa pe umar.
Stiinta mea nu e in date
Nici reusite pe podiumuri de aur
Credinta intr-un alt fel
De a sti.
Pe bani poti sa te vinzi
Si cand ai lumea
Cucerita.
Tremurul meu interior
Sta in frica de a alege
Dintre tot si toate.
Perfectiunea sta de dupa
Un ungher friguros cu mucegai.
Lupta uneori nu e cu tine,
Ci cu ceea ce nu ai
Si ai vrea sa daruiesti.

Noroc! Pentru mine,
Sa traiesc pana cand simt
Ca mai pot duce
Si dincolo.
Zambeste atunci cand esti mort
Caci fericirea o gasesti in
Cele mai simple locuri.
Iar cand ametesti de atata cautare
Zambeste adancului de nepatrus
Caci e cea mai mare simplitate
A unui om.

Tacerea mea peste gradini boltite
Peste aceleasi flori si primaveri
Va acoperi cat cuprinde natura.
Si o vei auzi in tremurul
Unor maini.
Iar din ochi vei intelege
Ca e liniste.
E dreptul meu sa tac
Atunci cand oamanii vorbesc.

Distanta dintre lumi e atingere marginilor,iar ceea ce am scris pana acum sunt numai incercari ale aceleiasi piese.

unU

2010-12-14T17:10:00.001-08:00

din vals in casute de lemn
miros de brad si mucegai
proaspat prosop iesit din
masina de spalat
traim intr-o lume de povesti
cu Stea in frunte
pe o pleoapa adorm
Multe
scancelile de noapte buna
si o aripa din adevar.
Adevaratul ritm ce palpaie
incet precum odaia in somn
de iarna.
cu primavara peste frunte
ce se-nvarte in cerc.
cat cercul opreste noi
dansam ritm in ritm
si somn in puls
plus o roata de agatat
fire de mohair rosu.
Si de ce te-ai trezi...

cand mergi pe trotoarele cu ploaie
aceeasi imagine abismala
e cercul rosu si tu dansand
pe arcul lui tocuri agatand
tragand mii de cercuri
sterse, difuze, macinate
lumi in lumi din lumi
Nascand un U.

Multimea Vid(a)

2010-12-14T15:35:00.000-08:00

Singura lume ce mi-o pot permite (cel putin momentan) e cea a viselor. Din greseala am scris videlor. Coincidenta sau nu ... cateodata visele raman in vid. Sau mintea e un vid umblator care cotrobaie sa iasa la suprafata exact precum moartea. Sentimentul omului de a percepe moartea uneori. Moartea cui ...
Un Dumnezeu in vid exista. Si el e o multime.

Fiecare om care viseaza are la un moment dat un vis vid. Fiecare om devine la un moment dat vid. Dumnezeu este astfel cateodata vid.

Din toata porcaria de mai sus rezulta ca orice vid este la fel de viu precum Dumnezeul din noi.

2010-10-23T16:56:00.000-07:00

Sa ne jucam un joc de insingurati. Eu sa-ti tin pleoapele cu degetele stranse, sa-ti apas imaginile dincolo de pipait. Ne rotim in jurul nostru, eu cu degetele stranse, tu cu respiratia de fugitiv. Prezentul e undeva la subsol, iar noi cautam fereastra cu 2 ochi - ai mei deschisi larg in negru. Doua realitati diferite incercand sa ne regasim imaginile reciproc.

Sa-mi spui cand incepe sa te doara! Si albul albastru se preface in sange!

2010-10-18T05:28:00.000-07:00

Cand am chef sa scriu eu fug
Pe fotoliul aromat de culori
Brusc pe prag ma las
Genunchi dincolo de talpi
Lacomi se infrupta din mine
Zeii gandurilor marete
Si pe-un perete sugruma o funie
Tabloul despre dezlantuirea naturii.
Sunt un scris cu miscari fine
O bucla din cerneala neagra
Ce pateaza in coltul buzei maronii.
Si scris mai fac din fapte
Si vieti ale oamenilor – povesti
Pe vatra cu un vin de calatori.
Cand am chef sa scriu eu fug
Sub paturi de matase
Visand un joc de intunecati
Lumina cautand in joaca.

2010-09-29T03:44:00.000-07:00

Ce a facut lumea sa se-nvarta
In pasi de balada frantuzeasca
Dorinta profana intre muritori
E sa nu-si cunoasca iubirea
Decat la sfarsit.

Doar doare si acum
Doar cat sa cant pe drum
Doare in glasul lui de nu as fi
Doar cat te-ntorci
Si nu ma uiti.

De ce nu simt nimic
Un plans
Ca vreau cu el
Si el cum e
Ca nu va fi
In veci
Si totusi
Cand El, celalalt
E inca aici
Spre cer
Si nu e cersit
O amintire
Cat o luna
Plina.

Nimeni nu stie ce-i...
iar daca il intrebi pe el
va tace
cum fac copii jucausi
se rusineaza
de raspuns.

Stii foarte bine ce-i...
Si daca stiu e pulbere
De aur
Se naruie la primul vant
Sau cum vrea el
La prima ploaie.

Iubire

2010-09-24T11:46:00.000-07:00

Geamul asta are atatea imagini
Intiparite in nu mai stiu
Sa scriu,
Sa uit si sa vorbesc.
E doar dorinta nebuna
De a sari spre perfectul
Din ceea ce imi imaginez.
Parca tot in Franta sunt
Pe ponton, sub un copac
Si englezescul meu sacou
Ma leaga de istoria
Propiei mele dorinti.
Nu e o persoana cu haine
Sau zambet.
E iubirea completa
Luminisul unei dimineti
Batandu-ti in fata
Fragmente de fericire.
Iubire, liniste tarzie
Cu-o mana aduna-ti harpa
De placuta mangaiere
Adu-mi un colt pe-un monument
Vitralii pure sticle
Vis mormant
Privirea, tresaltarea
Cheie - flori de legamant.

De vis

2010-09-23T16:30:00.000-07:00

S-a aplecat creanga peste mine :
- Viseaza Nico, altceva nu costa
Inchide ochii tai micuti respira
Prin pielea ta de cameleon!
Si atunci toate bucatile
S-au rupt in zeci
Si i-am inchis
Si i-am acoperit
De amintiri.
Vis
A visa prin tine
De toate cararile goi
Ce se intorc si se holbeaza.
Mai vrei visare???
Cumpara-ti
Placi marmura altare
Vinde casa in miscare
Ia sacul si uita
Praf pe-un suflet camatare
Si uite
Cum se chinuie sa planga
Un biet ciubucar.

De-abia atunci s-a intors
Si a plecat
Un sugrumat ce de mic
Viseaza prin noi.

b tie

2010-09-17T18:04:00.000-07:00

Ce e si lumea asta
De cale calea-si cauta
Mai fumez o tigare si apoi ma culc
Acum stiu
De viziunea dintre betie si somn
Dintre muntii ce nu stiu sa latre
Si ai vrea tu sa mai zici ceva
Promotie la incaltaminte
Si nou si ros in noul schimb
Draga gigele tea lint
Ca pe o matura
Mai da una
Sa stiu de-o vorba
Ete na
Uite curg
Si ce
Curg
Daca ma gandesc la Dumnezeu
Cand sunt beata o sa iasa
Ingeri??
Sau?
Si ce
Acum stiu
Vin
Da asteapta
E vin plin
Lumea se-nvarte de cand
O stiu
Si acum si atunci
E invarteala
Care ne tine
In miscare
Viteza
De a nu mai stii
Ce e lume si ce e tine
Iubire?
Aici e cheia
Oamenii mari uita sa
Acum stiu
Acu scriu
De vrei
Devreme
Apoi mai toarna
Si taci
Si dormi
Inveleste-te.
Noi
Suntem
Nu ne stim
Suntem
Acum stim
Ce e iubirea?
Am uitat
Nu ma mai stiu
La naiba
Ma trezesc
Ma amintesc
Grotesc
E trezirea
Din alt eu
Tot aici
Mai negru
Iubesc
Negru
In
Negru
Pentru ca
Negru
E
Alb
Si viceversa.
Te iubesc
Si nu
Te gasesc
Pasii mei
Pe umbra
Lui.
Devin un betivan notoriu
Pe scarile catedralei
Si ma impung in desaga
Ochi clocotitori de doliu.

Amalgam si de ce nu

2010-09-07T12:14:00.000-07:00

Lasa clapa sa se-nchida
Negrul prins in sita
Ca un puf cu ochii unui abandonat
In propria piele
Impinge spre
Ce naiba vrei?
Parbrize sparte
Sunt in labirint de fier
Si eu conduc pe spate
In spate furnici pe roti
Si roate, prapaditilor
Va roadeti ca pe oase
Apoi ma-ntrebati pe mine de ce
Doare.
Sunt sub clapa si voi afara
Glorificati soarele, CAT il mai vedeti
In loc de plaje; romantism tarziu.
Negrul prin sila
Ma satur de oameni
Oamenii se satura de negru
Pe mine sta o furnica
Si roade. Un fulg.

Daca natura intreaga s-ar impotrivi
Unei linisti din bucatica lor
De fericire
Ce nedrept smulsa a fost
Din sanul partii de mijloc.
Daca soaptele ti-ar fi amanare
Spre mai tarziu de-o clipa
Rasturnarea organelor chircite
Ar fi supuse unui gust
De metal –
Alte sfere adunate intr-o bara
Scrijelita pe o rigla –
Ca sa pot dormi cu lumina aprinsa
Am inceput sa-mi provoc teama
De intuneric.
Golul meu cu golul lampii
De gaz
Suprim lucruri in stari clare
De izolare.
Sange cu cola ati baut vreodata?

Joaca

2010-08-28T08:44:00.001-07:00

Ce nu e o joaca
Cand mistuie vinul si vrei sa traiesti.
Cupele pline in mijlocul viei
Te-asteapta dogoarea de vrei s-o starnesti.

Pe muzica dulce e razbaterea de slove
Mut piesele de sah, prin iarba
Cu cata osteneala in oase
Se pierde regina neagra.

Ce joaca varful degetului cu fruntea
O semiluna ca semn de primeneala
Sculptand eroic vesnic calendare
O viata cat o scara de iesit afara.

2010-07-25T17:02:00.001-07:00

Eu nu scriu pe intuneric
Pentru ca pur si simplu
Mi-e lene sa aprind
O lumanare.
Tot ce fac
E sa ma amintesc
Si sa ma agat
De ceea ce am fost
Odata

Acasa e acolo unde noi putem oferi pace.
Reverii nocturne;
Stii ce culoare are misterul?
Nu, nu e negru.
E albastru marin. Frumos, matasos.
Sunt un om normal…
Dar ce om nu lasa amintiri?
Omul invata sa traiasca prin el insusi
Oamenii mari dau impulsuri nu iau decizii.

Dumnezeu invata odata cu noi
Sa fie parinte
dar e Dumnezeu razbunator?
I-as raspunde cu
Transformarea sufletului meu in urma mortii
Altora.

Carte

2010-07-19T15:32:00.000-07:00

Pe partea nevazuta a marchizei salasluia, in palidul sfarsit de toamna, un cutit cu lama argintie.

Ar fi un inceput perfect de roman. Pentru oamenii noii ere perfectiunea si-a scrijelit valorile altor credinte. Oamenii cer atat cat sa ii multumeasca limpezimea viziunii, simplul inteleselor sau refularea propriilor placeri.
Fizicul energetic a luat proportii satisfacatoare in linistea tamplei si palmelor. Cei ce nu se inteleg cu ei se acomodeaza cu fricile celorlalti intr-un perfect decor subteran, mascat de vointa depasirii invizibilelor bariere.

Cand m-am asezat sa lucrez am fost binecuvantat a doua oara. Un scriitor traieste povesti din cele mai inspaimantatoare caci se lupta cu fricile sale.

O carte nu e un scop. O carte este o poveste.

Ameteala

2010-07-19T09:16:00.001-07:00

Aveam urme de cutit pe gat
Transe in care ma mangaiam
Si sangele uscat se scurgea
Direct spre mana.
In cavitati de bumbac
Mi-am rescris sinuciderea
In trepte si trotuare.
Nu o sa fiu niciodata un om
Al publicului.
Cine vede dincolo de mila
Lui Dumnezeu e Dumnezeu
Insusi.
Cine isi priveste toate durerile dinauntru spre
Acela incepe sa moara.

Doar daca…
Uimitor cum exista solutie
Pentru fiecare traire
Ca un ceas pentru fiecare viitor.
Si daca m-as sinucide?
Zodiacul mi-o predispune.
Camp cu flori si un dus de petrol
Langa ochi.
Mi-e teama de moarte
Da am mai zis
Si daca m-ar privi in adanc
Si ar spune hai la scoala
As spune ca sunt inca mica
Inca vad ingerii.
Nu sunt gata.
Vreau sa mor in
Zodia mea.
...
Sunt o multime de frici
Ce se zbat sa evadeze
In incaprea lor terminala
Iubesc prea mult viata
Dupa pranz..

File dintr-un jurnal

2010-06-16T17:36:00.000-07:00

* Lejer am intrat, mi-am ocupat locul in sala, ciudat, mai aproape decat ma asteptam. Asta ma sperie un picut. Am tras de timp… sa imi ascund emotia bineinteles. Gandeam si la fratii nostrii, la jocuri politice murdare. Iar acum ma intreb de ce simt nevoia sa scriu evenimentul ne linisteste scrisul? Sau noi il linistim prin asta?
Imi amintesc cum ma deranjau ochelarii. Teatrul, cand isi ridica cortina, luminile scad treptat pana la tacere… e o anumita traire… un ritual ce-ti ia din suflare sin u trebuie deranjat. Eram singura si mi-am fixat ochelarii. Ma inteleg mai bine cu sufletul cand sunt singura la teatru.

* Ceva ma tot opreste sa scriu despre spectacolele astea. Intr-un fel e bine ca pot scrie in aglomeratie.
Don Quijote a venit exact in momentul in care trebuia sa ma decid asupra destinului meu. Atractia nemiloasa spre scena sis pre scris. Conditia artistului merge pana intr-acolo unde realizezi care e menirea ta. Si de aici e drumul. Nu stiu daca voi completa golul cu scena, darul pare-mi-se e in alta parte. Totusi… scrisul… acest imens Vulcan ce fierbe si rabufneste in stihuri si imagini de glorie. Scrisul asta… cand taci te face mai puternic. Don Quijote a fost aseara a 3-a treapata. Pana la sfarsit o sa stau si in fata, caci piesa asta oglindeste starea mea cu lumea. Si mereu o sa existe. Dulcineea, ace linger pe care nu-l vei putea atinge, te trage in in lupta asta sit e salveaza pentru a putea continua. Morile invata sa le accepti. Cu ele iti faci viata si asta e drumul tau indifferent de victorie. Si am mai urcat una. Ah, Doamne iti place sa ma intarati. Sa-mi arati ce-mi place si sa nu-l pot atinge, san u pot sa-l tip cand vreau. Asa s-a nascut arta mea. De a-mi dori. Sa vorbesti frumos… ma pierd. Nu vreau sa mai vorbesc frumos!

* Se moare frumos pentru altii, pentru desteptarea unora ce asteapta ani legati la ochi. Oare daca ne gandim puternic la moarte ne raspunde si ea?

* Dorinta de a ajuta oamenii e cat se poate de frumoasa. Dar deasemeni e foarte periculoasa. Dincolo de masca de a “ deplastifica” omenirea se ascunde un alt scop. Partea umana doar atat tinde sa vada : fete cu cercei mari, cu fitze si de bani gata, manelisti si oameni care te imping in ratb. Partea umana uraste. Iar partea noastra umana este urata la randul ei de cei din jur.ne facem jocul nostrum, pentru noi alegem defapt.
Moartea – e ca si cum m-ai urmari acum si ai starni frica pentru a ma face sa vad dincolo de ea. As fi curioasa sa stiu ce se petrece defapt in vis.

* Legamant de prietenie. Mi-a tremurat glasul si am admis ca m-am inchis. Am redescoperit scena dinspre interior spre sala de spectacol. Intunericul din teatru m-a speriat intotdeauna, mai ales papusile cele mari, nevorbitoare, ce parka vor sa te ajunga sis a te prinda de picior. Noaptea papusile au alta viata. Intunericul din teatru ma ingrozeste si totul ia viata in subteran.

* Timpul scurs intre 2 sau 3 ani. O evolutie involuntara. Acesta este locul in care se va da batalia. Oadata pur, plin de farmec innocent – acasa. Singura scena pe care probabil nu as tremura. O multitudine de energii contrarii – cand valul tresaltator al zborului profane, interzis, periculos si atatator, cand atingerea calda a revelatiei, a victoriei – trezirea simturilor de razboinic. O incercare de a cunoaste mai departe, o noua treapta. Sa fie oare piesa care sa fi fost liantul? In mod normal ai spune da. Dar ce normal am trait noi pana in present pentru a nu ramane sceptici? Totul nu e doar o intamplare. Artistii nu scriu pentru ei, precum Dumnezeu nu se joaca numai pentru El. Fuga asta de colo colo te aduce in acelasi punct. Si Lucifer s-a intrecut pe sine in secolul asta; cand raul isi iese din normal se lupta si el cum poate. Nu pleaca, niciodata nu pleaca. Ma intreb de ce trecem asa de la unul la altul. Fata inocenta ce poate isi va gasi caietul asta la fel, cu 100 de ani mai tarziu, sub un alt personaj, luptator s atunci. Nu vreau sa uit. Imi doresc sa nu ma uit, sa ma amintesc. Eu singura am declansat ritmul pentru ca mi-am dorit. Prostuta ca intotdeauna, de ce san u las pe altcineva sa se chinuie cu inevitabilul?
Dumnezeu a fost la Odeon pentru o seara si a fost o pace vulcanica.

* Cea mai grandioasa realizare a oamenilor este Dumnezeu. Si viceversa. Ma intreb daca linistea va durea ca la inceput. Nu oamenii imi astampara setae, desi ii cer. Ci scrisul si teatrul.
Un inger e hidos pe dinauntru. Se balangana intro parte si in alta. Manjesc cu negru. Linistea e scrisul. Dumnezeu e mana. Arta va stii sa se imbrace de festivitate in noaptea asta. Ma-nghite furia orologiului ce asteapta o palma de popas.

Bine ati venit, cortina usor se va ridica.

Jos

2010-06-12T14:57:00.001-07:00

Multe picioare tropaie pe balustrada
Sa-ti chinuie si mai tare
Fierbinteala din tample.
Nevoia de a ne umple golul
In fiecare seara inainte de culcare
E o fantazie cretina a idealului.
Tanjim dupa ochiul sufletului nostru
Plin pana la refuz cu aripi.
Am invatat sa scriu in timp ce
Oamenii mureau in jurul meu
Ca pasarile de prada
In fata uraganului.
Si am vazut penele imprastiate
In dormitor.
De atunci scriu cu ele
Caci in mare parte imi apartin.

Lupta

2010-05-15T14:31:00.001-07:00

Sa nu ma crezi in bezna asteptarii
Pe strazile de noapte-ngusta
Si ti-am dat din tine forta
Fiara
Cum moartea te slabeste
Te si-agata
Intr-un tablou frumos
Trait de Modigliani
Nu fac un pact cu tine
Scarba
Si nici de vreme sa ma stii
Ca lupta e a mea si e cu mine
Ca patura ma inveleste si
Ti-e frica
De propria ta moarte
Demone
De pictat nu pot covoare
Sa-Ti pot asterne la picioare
Doamne
Dar ma supun unui vechi pustnic
In cautari si dezbinari
Caci ma joci precum o carpa
Si-apoi o arunci in al tau
Drum

Minciuna

2010-04-21T13:15:00.001-07:00

Murdaresc perne aiurea
Cand prin ceas se coase
Indestularea carnii dintre
Perna si pene.
Eu mint frumos numai
Cand vreau sa mint.
Si recunosc scriind peltic
Cum omul se minte doar
Pe sine.
Marginasele ganduri
Intre arta si fire stau faptas.
Nu stii sa vorbesti
Decat cand minti.

Alege

2010-04-16T11:37:00.000-07:00

Case din usi sparte
Mai suflete mai baga o carte
La poker ma pierzi
Labil, schizophrenic si ambalat
Pentru dormitoare cu gratii.
In cercul meu dorm vipere
Ce se viseaza lapte si miere.
Cand le servesc ceaiul
Dupa lasarea noptii
Vorbesc nimicul, sa te sperie.
Case laterale cu usi -
Suflete nu-ti cauta culcus
In paie ude, rancede.
Madularele de om schimbat
Nu ti le-aduna hingherii.

Intuneric

2010-04-16T07:12:00.000-07:00

Port negrul ca pe mine insami
Tocmai ce am ranit o prietena
Si nu stiu daca imi voi reveni curand.
Cea mai simpla poezie
Pe care o invat
Este iertarea de sine.
Acum cred mai mult
Cum cuvintele cele mari
Sunt doar chipuri stravezii
O fundatura de falsitate.
La fel si privitul peste
Din cuvinte. Inutile
Daca inchid.

Portret de izbavire

2010-04-15T21:55:00.000-07:00

Era minutul dubios care sa.
Ma invete sa scriu
Despre mine
Cum sa te fac sa intelegi
Ca ma doare
Cand ai fugit peste
Cuvitele mele
Si le-ai inchegat in mucegai
Amestecandu-le
Cu ceea ce reprezentau
Defapt.
Sa-ti mai pot spune acum
Pe nume...
Care din ele?
Dumnezeu nu exista
Ca pretext
Nu ar mai fi arta.

2

2010-04-14T22:14:00.001-07:00

Lucifer ne intalnim din nou pe trepte
Sa discutam conditia de peste.
Joci pe din doua, sfarami in doi. Te doare? 1
Hai mai latra acum Necrutatorule
Cand esti Luceafar si cobori pe marginea prapastiei
Sa luam cina. In 3.
Treaba mea cu lupta din oameni!
Gusta-ti lumina din abis
Si sfarama-te de pietre – in praful lor
Lumii pari inaltator.
Te ceri om cand trepte vrei a derula
Spre abisul in sus.
Cerc omule tu sa te faci
Cand atingerea celor frantic in doua
Incearca sa muste din tine.

2010-04-13T08:01:00.001-07:00

In Sf. Constantin

- Eu daca mor prima, vreau sa-mi plantezi multe flori, un pom – imi plac asa mult!
M : - Daca tot vorbim de cine moare primul, atunci eu imi doresc sa mai vii din cand in cand sa-mi aprinzi o lumanare, sa imi dai cate ceva de pomana!

Tacere

Eu : Ei, dar tu, tata, ce vrei sa ai in special?
T : - Nimic!
Eu: Cum nimic, trebuie sa fie ceva. Uite eu vreau flori, mama o lumanare… Tu?
T : Eu vreau s alas oameni liberi. Cand hotarasc ei sa vina…

Riverdance - Reel Around the Sun (Live from Geneva)

2010-03-28T03:36:00.001-07:00

Calatorie in subteran

2010-03-27T07:36:00.001-07:00

Plecate umbre cate cautari
Fugite dintr-ale lumestii fabule
Frunzele pe pamantul sarbad
Unde sufletele toate lumina soptesc
Asta-i o carare lunga pe-a vremelniciei
Scanduri.
Flori ce in moarte se intorc
Luarea aminte dintre foi
Dulce primavara, ce praf timpuriu
Treci prin maini!
Lauri pentru vesnicie cat pumnul tau
Cel mic incape.
Despre dragoste nu-i decat un singur loc
Pe-al plangerii de dor altar – dezbinari trupesti –
Un altfel de amor.

Cenaclu

2010-03-27T07:33:00.000-07:00

Guri largi se deschideau in asfalt
Ce parca se pregateau sa ma inghita
Voluptatea fiarelor luptand
Cu lumina si ciment.
Din noapte se nasc marsaluiri
De licurici si umbre ce se odihnesc
Pe crengile obosite de atata vorbarie.
Cand vorbesc urat ma simt libera
Pe dinafara.
Clasicul va amuti intr-o scorbura
Lasandu-ma sa-mi ucid ungherele
Ierboase, inghetate.

Delir

2010-03-26T18:25:00.000-07:00

Multe adormiri pe vatra, langa ceasul amortit,
Langa stresini picurate cu petale. Si transpir…
E imaginea perfecta a unui somn prelungit
Vechiul gand si prafuita carte a frumosului delir.

Cand camasi sfasaie pietre si le-amesteca in praf
Tu mai tragi dintr-o tigare asa uituc, in plin turnir
Cu bocancii rupti de-o parte, cu o mana pe chipiu
Te-avanti avid pe cea campie a molcomului delir.

Iara-n noaptea de feerie mirosi petalele cazute
O culci frumos in iarba uda, schimb de suflete-n sir
Inchei cu stele zapacite amestecand fragede maini
Si trupuri frematand ascunse in cumplitul lor delir.

Turnir

2010-03-26T18:19:00.002-07:00

Gaseste oameni cu care sa visezi
Serile de hoinareala
Arunca jarul de pe foc
Intre atatea locuri te gasesti.

Gaseste-ti oameni, repara case
Si cochilii uitate pe trotuar
Aduna-n ochii tai culorile
Arunca tot pentru o sansa.

Gaseste – chei, descuie, sari
Plapande ungherele vietii tale
Amageste starea cu care trezesti
Sa-apuci de mijloc lumea toata.

Gaseste-ti oamenii cu care sa visezi
Ascunde-le lumina negurei adanci
Apropie-i de buze mutilate ca
Inchinandu-I sa-i saruti.

Ingeri cu colti….

2010-03-26T18:19:00.001-07:00

Ingerii goi pe strada invata
Mersul melcului prin iarba
Ploaia cand spala urmele de rani
Si nu e cautarea toata in maini
Si buze, pe sani, pe coaste
Sub cearceafuri tremurand de tine.

Iti cersesti dragostea pe- o haina
Manjita de amprente imbibate cu spirt
Mila ochilor ce iti plang jalea in diminetile
Ce ti le tragi intr-o bricheta si-un cotor
Ce ti l-ai vrea hartie … scrisul nu se fabrica cu plastic
In capul pieptului nu simti ci tragi
Orb, lumini nevazute, mori in tine cat un ritm
Iti bat in tample femeile ce nu le-ai avut
Iti rupi in tine tarfele ce te invelesc in fum
Parca-i coala… ce te face tarfa sa invarti in univers
Muta-ti capul spre fereastra cat respiri
Si cand te lasa intre alb, si ochi si zgomote de tabla ruginita
In gat cand iti ramane tot ce ai scris gandit
Ca o simpla tarfa lumea poate sa acopere -
Parfum te aluneca in ce stii
Si ce nu stii te ascunde si bolnav ziua te dezvaluie.
Varcolaci – monstrii cu jumatate de norma
Plangaciosi ce-si iau licoarea sa absoarba luna
Altfel se scurg printre oameni. Acoperiti de sine.

Dorinte

2010-03-26T17:50:00.000-07:00

As vrea sa-ti fiu mama
Sa te alint
Sa nu te-arunc
Dintre cuvant.
Daca femeia ar putea
Iubi
Cu patima de uitare
In sarma ghimpata
Pe pat
Caci maini te dezvelesc
De patimi.

Pentru El

2010-03-07T15:25:00.001-08:00

Esti o proata, auzi!!!
Ce sa faci tu cu un manechin.
Iti vinde iar gogosi.
Ce stii tu sa faci? Ma intrebi.
Sa vorbesc… in versuri.
Incepi sa razi,
De parka fluturii toti
Morti ar cadea.
Cu cine stai tu fato?
Singurica singurica..

Ne intrebam adesea ce e cu noi in lumea asta, dar cum asta nu ar fi un subiect destul de evaziv ne indreptam spre marginirile cuvintelor. Stai in colt si priveste-le ca pe o scena, cum se privesc intre ele, cum se supara si se trag de par. Apoi tot la gatul tau sar. Nemernicele! Tu le hranesti, le dai asuprirea lumii, iar ele iti sar in cap! Ia sa arunc eu si hartia asta. Scria despre El?? Normal. Ca doar nu L-ai iertat .
Joaca, joaca

Cotidian

2010-03-07T15:16:00.001-08:00

Ca sa ma faci sa cunosc
Nu trebuie neaparat sa ma saruti
Si nici sa iti apropii mainile
De ale mele
Sa te misti in dans
Pe langa starea mea de bine.
Nici sa vorbesti frumos
Ca si cum ai aluneca in ore
Imbatat de aer mai mult
Decat de mine.
Nici sa vorbesti murdar
Sa-ti umpli cu amar paharul
Apoi de-ti zgarii ochii
Lustruiti cu apa, curge
Noroi in lacrimi.
Plangaciosi si haituiti
Zdrenturosi precum artisti
Fericiti in asfintit –
Pe toti ii cauti, ii tot ceri
Fara sa ma-ntrebi ce stiu.
Am ramas intr-un colt
Urmarind orice miscare
Pe care talpa o facea
In trepidatie.
Sudoare pe frunte
Si simti ca te strange
Mana ei de dupa gat…
Te-alinta cum stie ea mai bine
Apoi mana i se odihneste
Pe ochiu-ti schingiuit
De atatea fantasme.
Si ea te mangaie in leganare.
Un val –miraj- pe corp –
Te strange pana se contopeste
Cu suflu, cu buze, cu picioare.
Frenetica libertate.
Sa ma cunosti nu trebuie
Sa ma atingi bezmetic
Ca si cum simtirea ti-e cu ea.
Ca si cum te-as ajuta sa nasti.
De ma inpingi inapoi in perne
si imi arunci neputinta ta
pe piele.
Nu sunt eu. Nu te cunosc.
Daca ma-nchizi in “nu te stiu”
Nu sunt eu.
Daca ma cauti in icoane
Ca sa te linistesti prematur
Nu esti tu. Nu-ti raspund.

Fundamente

2010-03-01T02:55:00.000-08:00

Am incercat să-l fac să mă vadă.
Dădeam din mâini ca o disperata
Și
Mă băteam cu monștrii...
Așa a început ziua aceea
Când s-au tras draperiile la Odeon,
Când ceața dintr-o dată s-a ridicat
Și am văzut clar.
Eram în mijlocul strazii,
Dezvelită de propriile mele ganduri.
Înfașurată în cearceaf
Așteptam
Pe cineva de la 9.
Picioarele îmi dârdâiau pe asfaltul plouat...
Era primăvară și așteptam pe cineva.
Melcul mic se poticnea la fiecare pas...
Aș fi putut să-l sparg cu vârful tălpii,
Să îl lipesc de apa și așa înnegrită de pași.
Dar el cu ce mi-a greșit?
Ar putea să-mi arate mai multă compasiune
Decât un trecător oarecare.
Așteptam de o oră
Iar griul incepea să se închidă.
În fața teatrului miros de proaspătă ploaie.
Dumnezeu ăsta mult se mai lasă așteptat
Când vreau eu să mă joc.
Adorm pe trepte
Așteptând pe cineva de la 9.
Nu sunt nici îngeri, nu sunt
Nici demoni
În revelația obscură am înțeles
Cum poeții iși caută în interior
Imposibilitatea de trecere,
Iar când vor a merge
Se agață de o foaie de hârtie
Ca un îndurerat de cruce
Înăbușind chinul sfârtecător.

Cer de vise

2009-08-25T03:05:00.001-07:00

Si chiar de-i ultima mea zi
Sa dorm as vrea pana tarziu.
Astia joaca ca dracu! Iarta-ma Doamne,
Dar sufletul mi-e murdar precum ceatza.
Ce-n panze se-amesteca ca-n palme.

N-am timp s'astept ce e pe duca;
Si sulfa amar in cantec vorba
Ma sting usor ca-ntr-un ceas -
Un nor pe cerul de matase.

Sa joc la Moara cu Noroc
Nelinisti si tristeti de-un rol
Iar cand ma-ntorc spre voi
Sa ma strapungeti din priviri.

Un rol de-o zi, o sa pe coaste
Legati-ma de parapet, caci daca scap
Va sfasii ca un demon cu ochi de stiu
Vrei sa-mi vinzi sufletul pe sub cortina.

Romaneste iti spun…. Pentru ce te-ai aflat aici…!!!!

2009-04-07T15:33:00.000-07:00

Marti… orele 16:00. Ma suna disperata si imi spune ca la Chisinau au murit oameni. Incerc sa imi adun gandurile, sa le pun cap la cap si sa trag o linie. Era evident. Trebuia sa izbucneasca la un mment dat, caci devenea insuportabil regimul. Intr-un fel cum l-am simtit si noi. Vroiam sa vorbim, dar ne legau cu calus invizibil la gura.
“A fost prea evident, chiar asa pe fata, au exagerat si organizatiile comuniste”… tot relata un politician la un post tv de stiri cunoscut.
Evident? Exagerat? Asta ma face sa nu uit ca va acoperiti unul pe celalalt, communist pe communist cu politica voastra de acaparare fortata. Cand ajungi sa spui ca au exagerat e ca si cum pana acum i-ai acceptat voit. Sa va fie rusine domnilor… vorbiti cand ar trebui sa taceti si va maimutariti cand trebuie sa fiti atenti in jur. Cu toata libertatea ei, lumea e creeata pentru oameni ce ne joaca precum marionette. As dori sa le aflu macar o satisfactie ce o obtin conducand. Bani? La un moment dat te saturi.
Va credeti Dumnezeu prea des si asta rupe randurile… unui trai moral. Autodistrugere in masa, iar unii se gandesc la ecologie.
Rusine domnilor! Mor suflete nevinovate, tineri precum noi, politisti ce iarasi nu au pic de vina. Numai in momentul in care pierdeti o ruda reactionati impotriva despotismului? Imaginati-va ca e un frate! Ca e un om, o fiinta fara de vina ce moare pentru simplul motiv ca s-a saturat sa fie captive intr-o societate jalnica ce-i pune sarma ghimpata la granite.

CER LIBERTATE!!! Sunteti cu mine?

Visari

2009-03-29T14:20:00.000-07:00

Moartea mea cea dulce
In pas de seara
Te invit la dans,
Fermecat ca prima oara.

Nu ma pricep sa scriu despre Dumnezeu. Doar aseara cred ca I-am vorbit. Desi inca tace.

Portret

2009-03-18T13:00:00.000-07:00

“Cer uscat in cercuri slabe.”
Definitia mototolului ce nu-si finalizeaza planurile de viitor. Doamne ajuta sa nu ajung la balamuc! Daca literatura m-ar creea pe mine numai ca sa ma indemne sa o citesc… e un nonsens ce spun… de aceea se numeste balamuc.

Peretii scenei sa fie decorati cu fotografii, diverse, multe, ale tale sau din alte povesti, peste tot unde intorci privirea numai poze. Betivul se loveste de ele rostogolindu-se ametit in afara scenei. Se poate opri la un moment dat sa injure fata in alb ca-i tulbura reveria. Imi povestea odata un student la arte cum a vazut el fata in alb. Cica intr-un vis. Si de atunci tot se chinuie sa se trezeasca. “de-ar exista de-astea si in realitate”, mai spune uneori cu jind. Ale lui sunt pozele.

Ea danseaza si el scrie. Nu se pot potrivii dupa port. Portret.

Ea danseaza… oamenii trag de ea, ii rup hainele, apoi o lasa infasurata doar in ce i-a mai ramas din panza subtire a rochii albe, sa rataceasca pe scena cu ochii dati pe spate, cu mainile lipite pe umeri.
- Cine mai e si zdreanta asta?? anume spectatori rad.

Se intoarce si betivul intr-un tarziu, un prea tarziu pentru ziua asta ploioasa, cu sticla in mana dreapta, cu ochii tulburati a senin… albastrul asta mult cautat.
Barul a ramas la fel de mucegait, ranced … gustul asta mizerabil. Si cand te gandesti ca aici a trait de o vesnicie.
- Cine sunt eu?? Cine sunt eu, baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!
Individul imbracat in negru – costum impecabil – nu stiu de unde a aparut.
- Tu esti arta!
Fata in alb danseaza tot mai zapacit, mainile ii sunt inca lipite pe umeri. E rochia noua.
- Si ea cine-i?

Bautura, ochii, visul, ceata, albastru, incetosati - batranul se trezeste.

Faureste Soare

2009-02-06T22:04:00.000-08:00

Daca te-as striga din camp
Pe un rasarit infrigurat de iarna
M-ai astepta cat mainile inchin
Si Te rostesc incet sa nu ma doara.

Cat am cautat Lumina
In certuri, in tipete si plans
Furia asta din nimic
Ma mai iubesti cand ochii-nchid?

Acum inchisi sa ma conduci astept
Fara greseala intr-un camp cu flori
Fa-mi-l doar vis
Caci doar asa voi stii ca-i paradis.

Si nu Te supara pe mine
Daca pe Lucifer il mai sustin
O aripa-i ramase lui saracul
Si tot ce pot a face e sa plang.

O sa ma doara locul
In care te-am respins
Si tu ma stii prea bine
Cat timp ma sting.

Te-as ruga furie sa nu arunci
Cand toate apusurile pier
Copilul tau cel rau, bezmetic
In vesnicie s-a trezit.

De dincolo

2009-02-06T22:02:00.000-08:00

Cantul asta e de noapte
Intr-a ceasului bataie
Miez de soapte ne aduce
In brate cate-un vis din alta lume.

Sa te vad plutind in aer
Geam deschis te sulfa vant
Invizibil si palpabil
Cine m-o intelege oare.

Ceas de aur, ceas de spatiu
Cum separi soarele-n crengi
Si ma faci sa-alerg nebuna
Dupa melodii de atunci.

Cadre

2009-02-06T21:34:00.000-08:00

In drum inchis
O soapta aluneca
Mai tacuta decat
Un bec ce lumineaza
Ca o lumanare.
O atingere slaba
Cat un deget
Maturat peste alta
Mana.
Ce-ai spune sa
Iesi de tot din
Labirint.
Te doare; locul
Peste care alergai,
Pe frunze
Moarte, ingalbenite,
Bolnavicioase in carne;
O sa-ti apleci fruntea
Daca-ti cer sa renunti
La primavara?
Priveghind cum ies,
Scobesc prin pamanturi.
Viata se naste
La tara
An de an,
Cu ingroparea unei
Toamne innecate
In lacrimile
De pe asfalt.
Pe cand tu iti
Tragi haine peste
Urechile zgribulite
De atatia stropi
Ucigatori,
Pasarile dorm
Amortite
In negrul penelor
Cu cenusiul copacilor
Combinate.
Evolutie involuntara
Pe o masa de spital
Te forteaza sa
Anunti iarna
Sa intarzie.
Nu vrei sa iti ninga
Pe mormant.
Alteori lumina
Se inchide,
Sobita de pereti
In camin te lasi
Pe spate, peste perne.
E somnolenta cu
Temeinicie infundata.
Dintr-un colt
Se inalta coloanele
Unui templu
Mirific;
Peste porti iti bate
In fata
Un trandafir lenes.
E inca toamna,
Iar floarea e
La un pas
De risipire.
Urmarind un cioclu
Visand somnul
Tomnatic.

Moartea unei Iubiri

2009-02-06T21:07:00.000-08:00

Si nu pot sa dorm.
Acasa in miez de noapte
Ultima privire prin camera
Vrea sa ma dumireasca
Despre prosoapele ce trebuiesc
Impaturite peste sacosele ingramadite.
Ma intorc in paradisul luciferic
Cu trotuare luminate slab
In miez de noapte
Picurii imi curg blang pe umeri
Cu toata raceala lor;
Molcomi
Peste frunte pun peceti ude.
Intr-un colt si icoana a uitat
Sa zambeasca,
De mult nu m-am rugat
Sa ma intorc.
Caiete prafuite asteapta un viitor
Crancen
Dupa care alerg in cerc.
Doresc un fluture pentru premii;
E o iluzie cu aripi colorate
Cel putin se infatiseaza in chip celest
Infrumusetat de natura...
Dar tot o iluzie.
Daca ai spune ca nu te merita
E ca si cum
Ti-ai renega propriile calitati
Caci stii cat din tine acapareaza
In simtiri.
Nascuti,
Dar nu sub stele de iubiri
Ci-n vis rupt pe coli
Strapunse in creion si mina
Carbune sters in maini, calde
De atata framantat
Ca un aluat
Frumos modelat pentru
Sarbatoare.
Ai fi tentat sa ma urmezi
Rand cu rand
Cat ochii inchid.
Si astept ca bagajele sa se aranjeze singure
Langa usa.
Pana maine sa sterg si urma asta.
De cate ori am spus ca plec...
Si ma rezemam cu tampla de toc
Visand ca nu renunti.
Vremea asta rece te trezeste
Cateodata
Atunci iti mai acorzi o sansa
Pletoasele salcii au amutit.
Cat sa te astepte;
Nici tu nu trebuie sa visezi.
Am murit demult.
E doar vantul ce te imita
Si-ti poarta suflarea peste crengi :
Asa e amintirea
Un suflu ce razbate.
Luminile in orasul meu
Au o licarire anume
Pentru indragostitii de profan
Pentru nopti cu luna plina
Fantomatica
Mister adulmecat in piatra
Si-o apa ce te duce cu gandul
Spre imparatia scanteierii albicioase
Dintr-o ultima dimineata.
Draga mea, te astept in gara
La capat ca de obicei, langa sine
Ma hranesc cu scartaitul lor
Cum ar fi pe placul lui.

Incalcit II

2009-02-06T21:01:00.000-08:00

As fi vrut ca acea seara sa fi fost doar un joc interminabil al realitatii. Poate ca poarta pe care ai deschis-o in acea dimineata te-a apropiat in mitul fara de sfarsit al phoenixului uitat in pamantul ceresc. Ce-ar fi fost daca as fi cules o floare in dimineata in care ai stiut sa mergi spre lumea celor multi.

Eu am iubit un fluture odata, fara aripi caci asa se impodobea natura pe atunci, cand ma stiai cu ochii verzi cautand spre mare. Te inteleg cand vrei sa zbori... iar aerul te soarbe moale, pe o frunza, inapoi.
Cugetul plange, dar ce-are a face drumul inainte?

Florile Mortii

2009-02-06T20:42:00.000-08:00

Si-atatea flori peste morminte priveghind
Cati oameni morti pe-o harta roasa;
In cinstea lor si-a unui neam intreg
S-au ridicat ei pornind spre monumente
Incoronate-n flori, de-a mortii invesmantare.

Poate vreo pleoapa lacrima isi va dezavora
Si-apoi culeasa intr-un fir de iarba slab,
Dezmostenit pe-aceste vremuri grele de uitare,
Pamantul sa o soarba incetisor, apus in soare,
Si la al izvoarelor hotare spre alta lume o va indruma.

Aluneca printre bobite prafuite, tari, inchise,
Ce mirosind a beci pecetluit de zeci de ani cu arme
Sa le adune intr-un pocal cristalizat pe marginea
Unei fantani, decupata in ionic stil de-atatea veacuri
In care au aruncat sufletele rand pe rand, un ban.

Si-atatea flori cules-au ei pe marile campii
Zidit-au drum nepieritor in varf de sfant drapel
Iar varful le soptea-n priviri focul greu de-aprins
Cum sa tina piept vijeliei ostile, cotropitoare
Sa-i invete ca bratul strabun pastreaza dorinti nestramutate.

Lacrimi au inflorit atunci printre transee
In batai de pusca, de glont si schije prafuind in zare
Si scrasnete din rani si moarte acoperea intreaga vale.
Amintindu-si de fratii in nevoi, foame, incatusati stingher
Si-au unit un singur gand, tarii suflet rupt in jumatate.

Si-atatea flori pierit-au la margine de munte
Cand ochii lor inchisi inca sclipeau de fericire
Cand tunuri si obuze tac acoperite de pamant
De sange, de pace, de izbanda; platit-au ei scump pret.
Cate o viata, una. Viata lor altarul patriei a strans.

O cale aveau, un camp cu flori de strabatut
Si printre florile acelea au cazut, petale acoperindu-i
Pe ochi inchisi, buze zambind cald unei imbratisari
Calda, ca o mangaiere a fecioarei palide in alb.

Asezat

2009-02-06T09:26:00.000-08:00

As vrea sa-ascult izvorul care
Lunga mea chemare ascunde
Iarba moale, campul dulce;
Poteca marii prafuita
Visul de copil ce-o lacrima aduce,
In poezia vietii cantul stie
Inima sa o desfaca in scantei
Lasand-o noaptea prada de condei
Sfasiind din ochi o voce.

Nu

2008-12-19T19:08:00.000-08:00

Nu-mi semana atat de mult

Si nu ma lua de langa foc

Sa nu ma strigi cand mut ramai

Fara sa smulgi lumina cea din lut.

Esti singurul care ma face sa scriu

Si care ma despoaie de cuvinte

Cand fara vlaga mainile au ramas

Suflet, biet suflet ratacit in stele

Coboara printre oameni – masti de sticla.

Invata sa citesti in tacere

Fa-mi loc printre felinare

Smulge-mi o floare pe carare

Si daruieste-mi ceata impacare.

Oglinda

2008-03-15T12:09:00.001-07:00

Propria vointa ne reprezinta prin incercarea ei de a razbate intunericul indoielilor. Motivul pentru care trebuie sa renuntam la lucrurile de prisos vietii : incarcarea inutila ce ne tine pasul pe loc sin e adanceste in mocirla. Untalent inascut al omului e de a se privi in oglinda prin vorbele altuia. De ce? Pentru ca e singurul mod de a stii capacitatea ta de “a fi”. Altii totusi prefera sa se uite prin ochii lor, iar ceea ce vad ii incanta de fiecare data. Uitandu-se prea atent in propria admiratie scapa totusi privirii petele si coltul ciobit. Urmarile nu ar fi asa grave : s-ar trezi intr-un cerc de oglinzi “perfecte”, sparte in capete. Dar asta e o parte a lumii lor in care se vor complace pentru primirea de complimente ametitoare.
Cand luam putin din cele doua se va obtine un amestec reflectat bine inainte de a iesi din camera. Oamenii nu sunt prosti sau imbecili, cid oar noi ne saturam unii de altii la un moment dat. Plecam, ne parasim – cu regrete sau fara – lasam amintiri sau furam. Apoi, candva, ne reintoarcem si o pornim de mana ca prima data, amandoi pe o potecuta cu casute vechi, asa ca-n orasul fiecaruia. Vointa e cea care ne poarta prin lume, caci daca astazi spui “vreau” a doua zi spui “incerc”, iar peste nu mult timp poti spune “am reusit”.

“Fa ceea ce simti” nu e intotdeauna o metoda buna de a infatisa inima ta. Gandeste ce vrei sa faci cand simti – te scapa de multe batai de cap.

Minti cand vorbesti de tine ca fiind cel ce se joaca. S-au jucat altii cu tine timp indelungat, iar acum pare-se vrei sa iti schimbi infatisarea. Si ti-ai cumparat ochelari de soare. Sa nu se vada cand clipesti. Aprecierile vin din partea celor care simt la fel ca tine – ceilalti… nu e vina lor ca sunt doar masti.

Confesiunea unui artist

2008-02-12T15:38:00.000-08:00

Nu e vorba ca nu te inteleg. Doar ca am rostit de atatea ori ca n-am sa mai cred ce scrii. Si daca sunt doar ca sa “pari” interesant? Inseamna ca ai pe cine sa impresionezi. Si de ce ai face-o? iti aduce ceva concret in vartejul tau? Eu cred ca dragostea nu e facuta pentru tine. Nu stie sa te invete decat sa fugi. Lumea nu cunoaste sau nu vrea sa creada cum esti tu din scris. Mai copile nu te-a invatat mama sa nu te joci cu focul? Cuvintele pot arde pana la capat…. ca tigarea ce poate tu nu stii s-o fumezi, dar care arde pana la capat fara a intreba daca te doare sau o poti accepta cu scrum cu tot. Ai grija…
eu nu pun munti, caci infinitul e al meu. Nu e o tanjire e un fapt ce-l voi implini in cati ani voi avea. O cruce tot ramane in urma-ti, un nume de sters cand lemnul va putrezi. Nu-ti fie teama… moartea nu sterge decat oasele putrezite.
E mai interesant cand dormi iar eu sa incerc sa-ti ghicesc ce se ascunde dincolo. As continua, iti jur, acum cand literele ma invata pe de rost, dar, eu nu le folosesc decat in scop umanitar, cum ar fi sa ma aduc in fata altor adevaruri.

In acelasi zbor

2008-02-10T19:18:00.000-08:00

Odata am sa cred ca esti mereu ascuns in spatele meu si asculti de sub caramizi. Extrordinar de gingas sunet. De multe ori am crezut ca atmosfera se impleticeste in jocuri calde si frunze lucioase cu melodiile domoale. Si dupa ce frunza isi scutura adierea pe ochi atunci incepe cautarea unei note. Inceteaza sa-ti compui sufletul in acelasi ritm cu al meu. E enervant la un moment dat, cand imi dau seama ca simti ce-am trait eu sau ca scriu ce nici nu gandeam ca poti surprinde. Aseara – cald. Atat de cald incat te facea sa simti emotia aceea surprinzatoare a unui cantec gravat pentru toata viata.

Asculta!

2008-02-10T19:09:00.000-08:00

Te-ar ajuta cu mai mult daca le-ar pasa?
Si de la cine astepti tu ajutor?
De la oameni?
Revino-ti fetito… nimeni nu are timp sa se opreasca acum
Oare nu vezi si tu
Ca lumea se invarte de 10 ori mai repede
Ca totul e cusut cu poleiala argintie, sa acopere
Neputinta lor de apropiere?
Nu astepta minuni de la demoni
Ei tin de urat numai temporar.
Iar daca ochii tai se vor roti mai bine
Deschisi spre toate posibilitatile
Ai putea foarte simplu observa
Frigul de afara.
Daca mai intorci si gatul din cand in cand
In spate, peste umar sau deasupra capului
Sigur vei gasi cel putin unul care
Sa planga cu tine in acelasi timp
Iar tu sa nu-l observi.
Cu totii suntem orbi la un moment dat
Ne servim cu cat ne da realitatea
Si o oprim cu mana,
Cat sa se sature buzele… sa zambeasca
Daca nu vesnic, macar bucatile rezervate.
Oamenii zboara dupa fluturi stersi
Nu le mai cere sa-si insuseasca ei aripile.
Nu le cere sa te inteleaga cand te ascunzi dupa usi
Nici sa te imbratiseze.
Nu au timp…viata asta e cursa contracronometru.
Nu toti isi beau linistit cafeaua dimineata.
Si-apoi sufletele sunt nascute sa se ridice singure
Din cenusa…. Poate ai auzit si tu povestea.
Da, draga mea, se aplica si pe rasa noastra.
Capul sus ti-l tii tu, nu ti-l sustin ei.
Gandeste-te cat ar trebui sa coste un astfel de serviciu
Caci ti-ai dat seama… ei vor recompense.
Esti in stare???
Asta e ajutorul dorit?
Linisteste-te copila singuratatea nu e niciodata
Singura…
E doar in suflet.

Plecat

2008-01-30T15:23:00.000-08:00

Prin iarba iti tarasti albastrul de metal
Ce l-ai rasturnat scuturat in firicele scunzi
Pleata lunga se tot ascunde prin praf
Poezii sutite din cutie, margaritarele altuia.

Cine stie sa citeasca prin franturi de geam
Fara sa bata la vreo poarta fara pata
Desculti mai stim si noi sa incalzim
Cateodata iarba asta grea, farame – cate-un fulg.

Razbate pana’n suflet un ger de toamna
Parca-i dealul alb intre coline adormit
Mana-ti uda doarme alene pe o foaie
Portative cantatoare in imagini succesive.

Cate intelese vorbe te ridica dintre fumuri
Iar cate adormite inca le adulmeci
Si le intrebi cum se dezbraca pe o noapte
In foite lungi de argintare; pasare maiastra.

Frenezia Dansului

2008-01-30T15:09:00.000-08:00

Nu pot spune ca era o toamna tarzie, nici un vant intr-atat sa te rascoleasca. Si totusi in aer plutea dorinta. In cabina ei separata, mobilata cu bun gust, in fata oglinzii pline cu siruri de margele stralucitoare… sta ea.
Isi aranja rochia ce urma sa o poarte in acea seara, se tot invartea in fata oglinzii imitand primul zambet ce trebuia sa-l afiseze publicului. Apoi se aseza, isi farda pleoapele, rujul ii aluneca mladios dand surasului un farmec de nedescris. Apuca peria, incepand sa isi aranjeza parul. Atunci observa cum oglinda o privea. Totul incepuse cu un dans. Dansase pe o scena in ritm jucaus, in ritm de lumini colorate. Nu era o slujba. Fusese din suflet. Dorinta crescu subit… ajunse sa-si maturizeze constiinta renuntarii la libertate. Sa-si inchine viata scenei. Acel prim dans in fata lor, un dans de fluture fara de floare, o facuse sa-si doreasca aripi, sa dea forma unei trairi ca si cum intregul corp ar aduce-o in fata realitatii zbuciumate…sfredelea podeaua cu miscarile voluptuoase. Iar sala se umplea pe zi ce trecea. Tresarii cand auzi aplauze. Intoarse capul sa priceapa. Trebuia sa le spuna inca o data ce simtea atunci. Iar ei o asteptau. Crescuse.
Sa le spuna si lor cum f luturele zboara dupa vise, cum isi deschide frumusetea din nimic, cum nimic nu-i aduce un zambet.
Dar ea de ce zambeste totusi? Acum la aplauzele lor…. intregul dans… un joc al inimii. Inimi ce nu uita.
Pasea, scena se cutremura in urma ca un val de caldura, vibrand urmele ei duioase, de inceput, lente, murmurate in pasi cazuti bland ca o dintaie nastere.
In fata ei el. El, unul de demult, batut de vreme, batut in fata de rani inchise, cicatrizate, urme slabe de altadata. Atatia ani…. ditamai scena. Ce-o fi in el? Prin ea se ghicea.
Zambeste, balerina, razi. Danseaza haotic zbuciumand in brate dulcea, apriga furtuna. Fruntea lui cand te atinge, cazi, prin mainile sale calzi. E un dans frenetic intr-o seara de amintiri, prea multe lacrimi iti formeaza temelia de cristal. De n-ar fi timpul… ai plange si acum. Dar acum doar ii vorbesti pe limba lui de fiara neimblanzita, pana ce brutalitatea jocului scenic se va cuprinde strans intr-o realitate. Publicul e fascinat. Aplauda innebunit cand el o impinge, o izbeste de lespezi si-o scuipa. Cand ea riposteaza cu aripile-i sfasiate, si-ar vrea, ar vrea sa-i renasca, sa le indrepte. Dar tot cazute ele sad.
Si trece un timp. Cand el ridica ochii, atunci o vede. O vede pe ea, cum, cu aripile frante ii surade si acum. Il salveaza asa cu aripile ei terfelite. Oricum el purta ochelari de soare mai tot timpul si vedea (totul) in negru. Publicul aplauda mai tare. Cand el in dans ca o petala pe podea stand sa se-aseze, ii intinse mana. Imitasera dansul iubirii.
Ploua cand baiatul, imbracat intr-o haina maro, trecu strada si apuca prin parcul ce ducea la metrou. Isi terminase reprezentatia, castigase pe o zi. Nu-mi dau seama daca e multumit sau nu. Sta cu spatele.
– Asteapta putin! striga ea.
Individul se opri, se uita plictisit in spate si hotara sa astepte, in timp ce ea fugea razand spre el.
– Ce mai faci, mai? A trecut mult timp de cand nu am mai vorbit.
Si ea isi scutura picurii destul de infrigurati de pe paltonul negru.
Baiatul ridica morocanos din umeri, stramba putin din nas, ca atunci, mai demult.
– Nu prea am facut mare lucru! Spectacole…. si cam atat? mormai el.
– Eu joc vinerea viitoare intr-un mare shou…..
– Hmm….. incuviinta el privind potecuta serpuita ce o urmau.
Tacerea urma. Nu se schimbase deloc. Ramase acelasi nesuferit cu colti.
La un moment dat ea ramase in urma. El continua sa mearga cativa metri. Apoi, din curiozitate poate, intoarse capul. Cu fata plecata, ca niciodata, ea lasa ploaia sa o acopere. Se sufoca oricum, si nu, raceala nu mai conta. Gandea la ceva, iar el se apropie, radicand dintr-o sprinceana.
– Ce e? Ai uitat ceva?
– Nu ai vazut niciodata, nu-i asa? Nu ai reusit sa intelegi?
– Ce sa inteleg?
Privirea ei capata sens peste nemarginire.
– Ca te iubesc!
Blocajul mintal ii dadea acea stare pe care el o ura nespus… il lasa fara cuvinte. Nu putu rosti nimic.
– Mda? Ma iubesti… si ce pot eu face?
Ea ii zambi. Cu eczaltarea de la inceput incepu sa mearga spre el, il ocoli, indreptandu-se, singura, in noapte, spre metrou. Dupa atatia ani i-a marturisit in sfarsit. Se risipi chinul secretului pastrat. Durea doar nepasarea lui.
– Adriana…. Era prima data cand o striga pe numa asa, deschis, distrugand fata monstruozitatii lui. Nu-l auzise. El doar o soptea.
– Adriana…
Sinceritatea ce-o ceruse atata timp o refuza pana in cea din urma clipa. Ea disparu intre umbrele copacilor. Ramase multa vreme cu vajaitul acelor cuvinte in urechi. Un dans frenetic, ce intr-o seara de toamna isi deschidea aripile catre trecut.

Despartire

2008-01-11T16:58:00.000-08:00

Nu e dorinta mea. Nu am cerut sa ma acopar de avalansa muntilor goi. Stii si tu ca genele clipesc doar atunci cand li se fac vant. N-am sa-ti deranjez blocul pictat in scari cu acuarele. Micule Picasso mai ridica-ti degetele din pulberea uscata…dar in culori…curcubeu cum vrei. Oare nu ai sa ridici capul decat atunci cand vei termina lumea de construit? Revolutie artistica. E bine sa-ti doresti imbratisari de mare. Din cele spumoase…sa-ti creasca inauntru valuri. E frumos tot ce visezi iar eu nu sunt stanca. Iti las revarsarea pana tarziu in noapte ca luna sa bata asupra ta, sa tremure in unduiri. E sus pe culmi.E un loc in care am mai fost si care mi s-a parut la fel de misterios. Cu luna sus, prin geamul meu…in noaptea primavaratica – caldura dintre picurii de ploaie. Eu nu vreau sa enervez pe nimeni. De aceea ma retrag in coltul meu neluminat…sa continui stersul tavanelor cu ochii. Noaptea albul lor e ciudat de limpede si citesti ca o carte in umbrele crengilor prelungite de afara…pe geam…contopindu-se cu lustra. Poate comunul ma inlatura din peretii lui stersi cu maneca zdrentuita de lovituri. Cat m-am luptat cu el sa-l inving si ca pentru orice lucru luptat…s-a revoltat, a imprastiat semintele supararii lui si m-a captat. Un singur comun m-a facut sa-mi doresc. Sa ma despart de mine.

Artist

2008-01-11T16:57:00.000-08:00

Uneori colegii mei de scara umbla hai-hui in cautare de carne proaspata. Sa-si alimenteze autobuzele inainte de decolare. Multe prietenii se sterg in timp, dar doare mai tare cand ti-au fost apropiate. Si iar ai sa intri sa-mi explicit ca unui nestiutor treburile cu relatiile interumane. Am prostul obicei sa complic lucrurile, sa le imping la extreme…tocmai pentru a le face mai intens de trait. Poate e un fel de rezolvare a modului in care scriu. Dar ea….ea nu trebuia sa intre pe lista persoanelor ce ma ajuta sa scot din mocirla. Daca imi venea sa sparg pereti, rupeam din caiet. Daca ma feream sa-i vorbesc, sa nu ranesc, mai chinuiam putin din timpul somnului. Penita chinuita….sarmana cata bataie de cap i-am dat de fiecare daca cand intensitatea cu care apasam crestea. Amortit acolo si el tacea.Asa imi trebuie daca ma impart intre oameni. Se bat pe mine fiarele. Si ce cred ca ridica moral tocmai ce destrama cuvantul perfect….artistii uneori traiesc murdar… si se numesc oamenii artei. Obisnuiesc sa amestece printre cearceafuri candoarea unei idei. Alb cu alb, cred ei, ar trebui sa se adune in panze si sa nasca o viata zbuciumata. Zbuciumul aici totusi nu e dat decat de un mosneag putred ce pleaca sa isi stranga sacii carpiti si unsurosi.

Prima oara

2008-01-11T16:56:00.000-08:00

Nu privesc, dar simt.De ce ma-ntrebi ce-am scris? Incerci sa scurgi prin sita cuvinte ale unor aripi frante. Nu am scris eu! Ma acopar in panza neagra...doliu doar pe trup. In mine soare. Privesti o lume incuiata intr-un glob, nu de cristal sa nu se sparga, oameni incatusati de stiluri, copii legati de leagane din fier vopsit in curcubeu. Papusi teleghidate cu ochii stersi nu te fixeaza, te depasesc... tac... se-nvart in lumea lor. Nu poti face nimic... doar El are telecomanda.Pot sa lovesc oglinda de zeci de ori cu pumnul meu schingiuit de lacomie. Chiar de s-ar face tandari tot m-ar reflecta. Azi vom vorbi despre prima oara. Prima oara in oglinda. Tot un vis a fost. Oameni. Multi. Se strecurau dintr-o incapere in alta... prin oglinda. Prima : o camera micuta, ingusta, cu un covor galbui, o carpeta rosie. A doua : o sala imensa, covor visiniu cu dungi albastre pe margini; rece... emotie.Ii priveam cum se perindau prin sticla, cum alearga prin sala cea mare. Mi-au captat atentia... pana mi-am dorit si eu sa descopar camera cea noua. Am apasat puternic oglinda cu mainile. Degeaba, nu se clintea. Imi era ciuda, dar nu m-am infuriat. Am plecat privirea fara insa sa plang. Atunci se produse minunea. Am simtit cum patrund suprafata de gheata, trezindu-ma dincolo. Zambesc. O secunda atat, caci ceilalti nu mai erau. Ma gaseam singura in sala cea mare. Doar eu... ei plecasera. De ce am simtit atunci ca ploua? Am revenit in camera mea cu covor galbui, am deschis umbrela desi acum era cald. De atunci, de fiecare data cand oglinda ma reflecta, nu privesc... doar simt.

...

2008-01-11T16:54:00.000-08:00

Ochii unui copil jucaus cauta intrebator : "Ce este Dumnezeu?". Involuntar ridic ochii spre cer : "Dumnezeu?". Ce sa-i explic mai intai : sensul de lumina, de inaltime, de puritate... ce-si aduna sensurile din nori?Ochii lui ma fixeaza in continuare. Mi-am apropiat urechea de pieptul lui.
"Ssst! Vreau sa ascult!" ii spun.
"Ce?" intreaba el.
"Pe Dumnezeu" i-am raspuns.
"Unde, unde?" insista el.
"Aici" si pun manuta lui firava la pieptul meu.
"Tic, tic, tic, tic...""Aici e Dumnezeu. Cu fiecare bataie, El iti sopteste cat de mult te iubeste."

"Cand am ajuns un copil trist?"

Copie

2008-01-11T16:53:00.001-08:00

In intuneric se creeaza, din umbra se nasc trairi... lumina o compune.Masti... carnaval de suflete ce se pitesc tremurand... nu de frig. Ochii bulbucati percep fugitiv un trotuar pavat, sparg cu talpile pietrisul in fuga catre carari luminate doar de un felinar stins. Doar umbre arunca pe asfalt. Hai sa te imbratisez sa-mi tin de cald. Caci doar masca zambeste pe plastic zi de zi. Uite, a ta e de piatra, mai rece, mai dura. Rad de tine. Avem masti diferite. Ce tremura.Copile ai tu idee de-a ce te joci? Eu vreau sa raman omul in care ratacesc.

Poate, caci vorbesc intruna de masti.

Ascuns

2008-01-11T16:51:00.000-08:00

E o poveste ca oricare alta
Cu iubirile ce pier incatusate
Cu oameni ce aduc pe brate apa
Si te inunda, te clatesc
Cladesc un felinar in noapte
Si calea ce-o strabati e stearsa
Precum pe chip de licurici
Adunatura de priveghi randuita.
Cate luminite sa tot stingi
Pana rasari-va flacara cea mare.
Am oboist de umblat desculta
In praf si pietris
Talpile dor
Mana intepeneste in pumn
Jumatati de ochi sclipind adanciti
In alte lumi incinse de vise
Pe furis.

Da-mi aer sa plutesc, lasa-mi spatiul – pot sa-l contemplez doar dintr-o strangere de ochi.

Postmodernism

2008-01-11T16:49:00.000-08:00

La dracu! Vomit un cuvant peltic, spurcatCaci altfel mi se-aduna toate-n gat, intepeniteVrei sa-l prinzi? Sa-l stergi cu meneca de pe podeaApoi sa-l sorbi cu buze rozalii intre deschize.Mi se face scarba.Dar hai! Iti arunc un vers de care tu te-agatiSi-l ceri inadusit, infometat pe cand te plangi de lumeLumea ce iti impune strans prostia acestui stil.El e modern! Cu laptop si mobil,Si vrea ca poezia s-o transforme in cenusa.Prea frumoase laude rostesti! Fortat. Impins de mare numele tau.De ce sa critici? Oare nu-i de ajuns sa zambesti spre golImpaturit si parfumat. O, taci, nu mai tipa. Oricum esti slut.Pe moment am cartite in spate. Ma-ndeamna spre pamant cu ochi ascunsi.Ei, vino, priveste-ti poezia. Ti-am lepadat-o la picioareFloarea gradinii tale triste, inconjurata de pierdute-ogoare.Si nu sochez, nu-mi doresc florile voastre absurde-amare.Mi se opresc si mie-n gat si mor pe lespezi din cristale.

Verde

2008-01-11T16:45:00.000-08:00

Nu te mai fatai pe fereastra aia! M-am saturat sa tot imbatranesc. Cu cat ma indepartez de tinta vizata acum mult timp, realizez cum totul in jur devine mic. Mai mic decat apasa acum neintelegerea lor. Nu ma pot opri in locuri comune cu gradini si spatii verzi inainte sa le depasesc.Deja nu-ti mai pot vorbi in cuvinte. Hai sa ne desenam simboluri. Iar daca eu in tine vad maretia unui suflet si faptul ca ingerii nu cad... atunci nu ma voi ascunde dupa copaci... doar stii cat imi plac.

Ingerii cazuti adesea plang. Si asta e tot un fel de drum. Daca ar cobora pe pamant si ar asimila durerea caderii... tot in poeti tristi s-ar transforma. Te imping pe podea si te privesc doar. E ideea unei asezari in fata.

Adevaruri imediate

2007-12-15T15:06:00.000-08:00

Cateodata lumea e prea mica pentru doua suflete cand ele se zbat sa creeze atingeri de stele. Urmele de gheata se sterg cu atingerea felinarului tarziu, iar mainile impreunate de fiecare daca cand te ascunzi in umbra crengilor incalzesc distanta.

Oamenii uneori nu inteleg ce fac iar daca fac de buna stiinta atunci isi pierd echilibrul. Un cantaret spunea odata in ardoarea lui ca dragostea e doar un loc in care vocea ta rasuna vesnic. De fapt nu e un loc anume…. E pretutindeni caci vocea e tot ce strang din arhiva unui an. De multe ori privesc in coltul ramas rezervat tie… unde sunetul se imbie cu umbra si privirea mea stearsa.

Nu sunt o persoana curajoasa de aceea poate traiesc mai mult din vise. Trebuie sa ma abtin uneori va iti rostesc numele asa tare. Sperii pasarile cerului. Atunci o sa vina sa-mi smulga aripa cu o suflare. Cat de sus pot ajunge cu privirea printre frunzele de salcam. Cat de multi mi lipsesc serile la tara – radacinile copilariei mele.

Ganduri de seara

2007-12-15T14:44:00.000-08:00

Uneori sa stii sa vorbesti e o virtute. Dar atunci cand dorinta e prea mare pentru a fi oprita, eu zic intai sa o asculti, sa vezi daca te primeste. Partea mai grea vine atunci cand ea, da, te primeste. Se unesc forte necunoscute in tine, se contopesc cu o morbiditate infricosatoare. Atunci incerci sa iesi la liman, sa nu mai visezi. In seara asta de exemplu, pe langa faptul ca tastatura imi joaca feste, incerc sa imi pastrez putina coerenta in prezentarea gandurilor. Sunt imprastiata pana si in gandire, uite…. Mama avea dreptate… hai sa le asezam….pana si luna si-a pierdut din farmec, e pal cand imi simte fierbintelea de pe frunte. Iar nu stiu incotro sa imi indrept privirea… de cand cu dulcegariile astea…stii si tu … imi vine rau. Imi spune ca ar vrea sa ma aiba, sa ma priveasca lung, cum ma pierd printre nisipurile alea. “Sunt si ruine!” mi-a spus. Vin!, i-am raspuns…dar e ciudat cum duc mana la frunte si simt slabiciunea in tot corpul. Ma strange totul de parca ar vrea sa se teleporteze. Pai cum sa nu stie ca ma pierd printre pamanturi vechi… e ciudat cum fiinta ce salasluieste in mine o cere ca pe o necesitate vitala. Asa ca ies pe balcon sa ma racoresc… luna….pal. oare asa de galbuie pare si acolo… ce adormita mai sunt… normal ca nu…

Rad. Ia te uite mai stiu sa zambesc. Rade luna. Luna rade. Tremura in apa culeasa de o balta. Aseara a plouat, mi-am amintit. Ce urme haioase lasa, caci bate si vantul. Ankhem. Pana si vara s-a pierdut cu timpul… iar ma striga…Ankhem… imi astup urechile. Ankhem. Si ma intorc incet.

Nu, nu mama, nu la ora asta… maine… o noua zi…o noua….MAINE!

For stars

2007-12-12T07:38:00.000-08:00

Mai scrii pentru ei?
Te-am intrebat.
Iar tu, fluturandu-ti suvita
De pe ochi
Ma fixai ca pe un animal
De prada.
Daca ai decis sa razi - am vazut
Sa stii
Ca nervii te acopereau in glas
Si-l tremurau.
- Pentru cine? Pentru ratati?
Te-ai fortat sa raspunzi
Printre galagia de sunete ce-o formai.
- Pana la urma tu tii la ei, nu?
- La oameni? Nu, nu tin!
Sinceritatea te contraria
Si pe tine.
Imi venea sa rad
Dar imi era mila.
"Sarmana copila, ce tot mai speri?"
- La ...... ei? Tii...... la ei?
- La artisti? Iti dau o stare de om mare.
Si iar incepeai sa privesti o scena
Inchipuita
Cu toti, cu microfoane, cu versuri,
Cu suflet cu tot.
Parca luminile erau stinse atunci.
- Da, da...... era intuneric. Doar vocile.
- Vocile ....... da!
Dar mai era ceva. Copila rase.
- Un suflu de magie ce te inalta!
- Si tu ai simtit, nu-i asa?
- Da. Uite si acum pulseaza.
- Opreste casetofonul!
Tacere. O tacere ce-ti evidentia
Deja intoarcerea in camera de zi
Cu lampa puternica ce-i batea pe fata
Copilei celeia.
Tacere.
- Auzi......... ei......... or sa mai existe?
Stiam ca e pregatita
Sa-mi strige in fata ca ei
"Nu or sa moara niciodata!"
Dar cum pana si gandul asta se invechise
La fel ca replica,
Se rezuma doar la a misca mana spre mine
Ca si cum m-ar opri
Sa adaug.
- Da. O rostise cu acea simplitate sigura
Ce-ti arunca in brate zambitor
Ultima speranta.

Si acum continua sa scrie pentru ei
Pentru artisti.
Iar daca acea seara nu a fost magica
A fost sincera
Si smulsa din piepturile a catorva oameni
Ce-si asteapta florile dincolo de umbre
Si continua sa spere ca luminile
Mai pot fi stinse macar odata.

Dumnezeu

2007-12-11T02:42:00.001-08:00

Dar tu? L-ai iubit?
Din nastere, cand ochii
Ti-au dat prim sens…
Si ai fi vrut sa invelesti
Intreaga iarba, sa nu tremure
Sub vitregii de-atata vreme.
Cum L-ai cunoscut? Acolo?
Prin mers haotic sufletesc
In cautare de nonsens…
Stari incrucisate, omenesti,
Tu cum L-ai cunoscut?
Intr-un borcan multicolor
Ce intr-o zi l-ai izbit
De podea
Prinzand contur in lumea rea
Aureola salbaticita
Prinzand in gheare sangerande
Grumazul tau infierbantat
Miel primavaratic dus la taiat.
Cum te urmarea horbocaind.
Tresari in vis…cum sa ajungi
Trezit de-abinelea intre doua lumi.
Cand sa-L alegi ca si iubire?
Cand te sugruma, cand te arunca,
Cand adulmeca invesmantat in alb;
Negrul e pentru sarbatoare.
Cand peste cosciug cadea-va
Prima ninsoare.
Si atunci, cum de-L venerezi?
Cate intrebari pornite
Clonturi, triste, ascutite..
Cat timp ajungi sa-L crezi?
Cum El te-asteapta
Cum El te-ndura
El te coase, El te-adapa.
Cand iti va fi sete
Dincolo
Iti va fauri fantani.
m-ai intrebat odata ce-I iubirea
cate frunze, cate roze
mai intorci in felinare
si-o astepti, o tot astepti
iar iubirea pentru tine
e tot un chin.
Chiar te-astepti sa-L intalnesti?
E aproape vremea
Cand tristeti si fum si viscol
Pe nesimtite se vor risipi.
Pe langa petalele cazute
Te vor sapa la radacina lor
Incunundu-te in aur.
Mai rad din cand in cand
Gandind la fata-ti palida
Mergand anevoios pe drum
Leganat, incovoiat…zambind
De dincolo de tarana.
Tot langa mine esti
Pe margine de groapa,
Invizibil si trecut prin apa.
Ma bati pe umar incetisor…
Intorc privirea… te masor.

Stari

2007-04-28T08:48:00.000-07:00

Domnule artist, ajuta-ma sa impachetez jucariile pentru o seara. Dorm in alt ungher. Singur, doar cu luna batand din umbre direct pe bratele mele stransejur-imprejurul capului. Luna mereu ascunsa si ea in astfel de stari. Uneori cerul se inchide, se aduna intr-o panza groasa prin care se acopera de cuvintele cele multe, inutile. Si pasarile pot obosi in zborul lor neregulat. In lumea ta primeste-ma! Ascunde glasul sub falfait de aripi indoite.
Nu te-ai saturat sa vorbim in simboluri?

Incalcit

2007-04-28T08:39:00.000-07:00

Slabe luminite albe se strecoara pe-nserat
Printre frunze rasfirate de salcam in floare
Pe-a soarelui stearsa umbra, de rosul sangeriu patat,
Rasare cea mai pura stea, asteapta putin si moare.

Se prabuseste peste visele rasturnate, pietrificate,
Cade si strange genunchii datatori de viata
In orbirea ta de groaza arunci masti personificate
Ce ti se lipeste de ochi, de buze; si-atunci nu e ceata?

Mester

2007-04-22T13:04:00.000-07:00

Haide faureste-ti costumul de piatra
Sa iesim la brat, lipiti, ingreunati
De comediile absurde din gradini
Pictate intr-o scobitura de ciment.

Pe un trotuar murdar de tinerete
Ne plimbam pasii adormiti de frunze
Frunze ce-au cazut pe frunte linistite
Si macii toti petale sa ne stranga.

Luminati de-un soare violet prin rame
O ce candoare intr-un cristal patat de urme,
Prins intr-un candelabru mocnind lumina
Se strecura, tip-til, pe varfuri, si-l inchina.